Trucuri de casă pentru auz. Ce funcționează, ce e mit și când mergi la ORL

Ți se înfundă urechea după duș și vrei să scapi de senzația asta cât mai repede, dar pe internet găsești sfaturi care se bat cap în cap. Multe trucuri de casă pentru auz sună nevinovat, iar unele îți pot face urechea mai rău decât era la început.

Câteva obiceiuri simple chiar ajută la păstrarea urechilor curate și a auzului în formă bună. Pentru restul situațiilor există semne clare după care îți dai seama că e momentul să te vezi cu un medic. Informațiile de aici au rol informativ și nu țin locul unui consult ORL.

Cum cureți corect urechile de ceară

Ceara din ureche, numită medical cerumen, se produce natural și are un rol util. Prinde praful și protejează pielea canalului auditiv. Ea se mută singură spre exterior, ajutată de mișcările maxilarului când mesteci sau vorbești, așa că urechea sănătoasă nu are nevoie de curățat în adânc. Ajunge să ștergi pavilionul și intrarea canalului cu o cârpă umedă sau cu prosopul.

Bețișoarele de urechi fac rău din mai multe motive. Împing ceara înapoi spre timpan, unde se usucă și se întărește într-un dop. Pot zgâria pielea canalului și, în cazuri rare, pot lovi timpanul. Același lucru se întâmplă cu degetele, agrafele sau scobitorile. Potrivit NHS, serviciul de sănătate britanic, bețișoarele sunt cauza cea mai frecventă a dopurilor, urmate de dopurile de urechi și de căștile intra-auriculare purtate zilnic.

Dopul de ceară se recunoaște după urechea înfundată, adesea doar de o parte, uneori cu zgomote în ureche sau mici amețeli. Auzul scade pentru că sunetul nu mai trece liber, iar după îndepărtarea dopului simptomele dispar.

Dacă nu ai probleme cunoscute la ureche, poți încerca acasă să înmoi dopul cu ulei de măsline sau cu o soluție din farmacie pentru înmuierea cerii. Pui câteva picături în urechea afectată, ținând-o în sus, și rămâi pe o parte câteva minute. Cantitatea și durata de folosire le citești din prospectul produsului. Nu pune vată în ureche, pentru că ea absoarbe uleiul și lasă ceara uscată. Bucăți de ceară pot ieși în următoarele zile, mai ales noaptea.

Există situații în care nu pui nimic în ureche înainte de consultul ORL. Sunt cazurile cu timpan perforat, cu tuburi de drenaj, cu o infecție de ureche în ultimele 6 săptămâni sau cu o operație la ureche. Durerea, scurgerea de lichid ori de sânge și febra nu țin de un simplu dop, așa că ele duc direct la medic. La fel dacă după 5 zile de picături urechea tot nu s-a deblocat.

La cabinet, medicul scoate dopul prin spălare cu apă sau cu un aspirator mic, iar procedura e de obicei nedureroasă și rapidă. Ea se face doar când există un dop care deranjează, nu la fiecare vizită.

Ce trucuri de casă pentru auz sunt doar mituri

Lumânările pentru urechi sunt cel mai răspândit mit. Se spune că flacăra creează o aspirație care trage ceara afară, iar ce rămâne în tub ar fi dovada. NHS arată că nu există dovezi că scot ceara, iar FDA, autoritatea americană pentru medicamente, avertizează public împotriva lor. Flacăra și ceara fierbinte adaugă un risc real de arsuri, iar ceara topită poate chiar să înfunde canalul.

Aspiratoarele de urechi vândute online sunt în aceeași situație. Nu există dovezi că ele funcționează, iar o aspirație făcută la întâmplare în canal nu are ce căuta lângă timpan.

Soluțiile făcute în casă, precum apa oxigenată turnată direct în ureche, oțetul, alcoolul sau usturoiul, nu apar printre recomandările NHS. Pielea canalului auditiv e subțire și sensibilă, iar aceste lichide o irită. La un timpan perforat sau la o otită pot agrava lucrurile. Dacă ai nevoie de picături, cele potrivite sunt uleiul sau soluțiile de farmacie descrise mai sus.

Jetul puternic de la duș sau o seringă improvizată acasă par o metodă rapidă de spălare. Presiunea apei nu se controlează însă, iar un jet prea puternic poate răni timpanul. Spălarea urechii o face medicul, cu un aparat reglat.

Suplimentele și vitaminele „pentru auz” sunt ultimul mit din serie. Nicio pastilă nu readuce auzul pierdut. O alimentație echilibrată ajută circulația, iar urechea interioară are nevoie de ea, dar reclamele promit mult peste ce poate face un supliment.

Ce trucuri de casă pentru auz chiar funcționează

Uscarea urechilor după duș sau după înot este un obicei mic cu efect real. Apa rămasă în canal poate aduce otita externă, cunoscută și ca „urechea înotătorului”. Înclină capul spre umăr, șterge pavilionul cu un prosop și lasă apa să iasă. Dacă mai rămâne umezeală, poți folosi uscătorul de păr ținut la distanță, la aer cald slab. Sărituri într-un picior ajută doar la apa rămasă, nu la dopul de ceară. Dacă apa rămâne în ureche și apare durere, mergi la medic.

Presiunea din urechi la decolare, la aterizare sau când urci la munte se egalizează prin înghițit, căscat sau mestecat gumă. Aceste gesturi deschid trompa care leagă urechea de gât. Manevra Valsalva, adică o expirație ușoară cu nasul și gura închise, se face foarte blând, ca să nu forțezi timpanul.

Urechile au nevoie de pauze de liniște după concerte, ore de muncă într-un loc gălăgios sau căști purtate mult timp. Zgomotul tare obosește celulele mici care transformă sunetul în semnal pentru creier, iar liniștea le dă răgaz să se refacă. Dacă expunerea se repetă des, pierderea poate rămâne permanentă.

Auzul depinde și de starea generală de sănătate. Vasele mici din urechea internă sunt sensibile la circulația proastă, așa că ajută să ții sub control tensiunea și glicemia și să renunți la fumat.

O ureche înfundată după o răceală nu înseamnă automat dop de ceară. Poate fi vorba de congestie sau de lichid în urechea medie, iar picăturile nu ajută în acest caz. Dacă senzația ține câteva zile sau apare durere, merită un consult.

Cum îți protejezi auzul când folosești căști

Auzul se pierde treptat, prin distrugerea celulelor mici din ureche, iar ele nu se refac. Contează cât de tare e sunetul și cât timp îl asculți. Potrivit OMS, peste un miliard de tineri adulți riscă pierderea permanentă a auzului din cauza ascultării nesigure.

Pentru adulți, standardul global OMS și ITU recomandă cel mult 40 de ore pe săptămână la un volum de maximum 80 dB, iar pentru copii limita este de 75 dB. Cifrele sunt greu de urmărit în viața de zi cu zi, de aceea circulă regula 60/60. Ea înseamnă volum de cel mult 60% din maximul telefonului, timp de cel mult 60 de minute, apoi o pauză. Regula e populară și nu oficială, iar 60% nu înseamnă același lucru pe toate telefoanele și căștile.

Un test practic spune mai mult. Dacă nu auzi pe cineva care îți vorbește de la un metru, dacă nu poți vorbi normal cu cel de lângă tine sau dacă cei din jur aud muzica din căștile tale, volumul e prea mare. Și un țiuit după ascultare e un semnal de alarmă. Dacă dispare în câteva ore, urechea a fost deja suprasolicitată. Dacă rămâne mai mult de o zi, mergi la medic.

Mai multe obiceiuri te ajută să ții volumul jos:

• Activează limita de volum din setările telefonului, la secțiunea de sunet sau de căști.
• Alege căști cu anulare activă a zgomotului, ca să nu mai crești volumul în metrou sau pe stradă.
• Preferă căștile pe urechi celor intra-auriculare, pentru că sunetul ajunge mai departe de timpan.
• Fă 5-10 minute de pauză după fiecare oră de ascultare.

La concerte și în cluburi folosește dopuri de urechi pentru muzică, care reduc volumul fără să deformeze sunetul, și stai departe de boxe. Nu dormi cu căștile pe volum mare și nu le împrumuta, fiindcă se pot transmite infecții. Atenție mai mare au adolescenții, cei care lucrează în zgomot și cei care poartă căști ore în șir în fiecare zi.

Când ai nevoie de o audiogramă

Audiograma este un test făcut la un cabinet ORL sau audiologic. Primești căști și asculți sunete de frecvențe și intensități diferite, iar rezultatul arată cât de bine auzi la fiecare ureche și la ce tonuri, grave sau acute. Durează de obicei între 15 și 30 de minute și nu doare.

E bine să te programezi dacă observi unul dintre aceste semne:

• Ceri des să ți se repete ce s-a spus, mai ales la restaurant sau în grup.
• Auzi vorbirea, dar nu o înțelegi, în special vocile de femei sau de copii.
• Dai televizorul sau telefonul mai tare decât ceilalți.
• Auzi mai greu la telefon.
• Ai un țiuit în ureche, numit medical tinitus, care persistă.
• Auzi mai slab pe o ureche.
• Auzul nu s-a recuperat după un dop de ceară sau după o infecție.

Aceleași motive de verificare le au și cei expuși des la zgomot, de la muzică tare la șantier sau fabrică. Copiii care nu răspund la voce sau vorbesc greu merită testați din timp, iar adulții de peste 50-60 de ani pot face un control chiar dacă nu au simptome. Pentru o scădere treptată a auzului te programezi la medicul de familie, care îți dă bilet de trimitere la ORL. Audiograma se poate face și în sistem decontat, și în privat.

Scăderea bruscă a auzului, la una sau la ambele urechi, e o urgență. Apare adesea dimineața, ca o senzație de ureche înfundată sau „sub apă”, uneori cu țiuit sau amețeală. Nu aștepta să vezi dacă trece și nu presupune că ar fi un dop de ceară. Mergi în aceeași zi la medicul de familie sau la UPU, iar la durere puternică sau scurgere de sânge sună la 112. Potrivit NHS, tratamentul cu cortizon dat de medic scade riscul ca pierderea să rămână permanentă, iar fereastra în care se poate da este scurtă, de obicei 24-72 de ore.

După rezultat, medicul poate decide să scoată un dop, să înceapă un tratament, să recomande un aparat auditiv sau doar să urmărească evoluția. O pierdere de auz descoperită devreme se gestionează mult mai ușor.

Cele mai bune trucuri de casă pentru auz sunt cele mai puțin spectaculoase, iar primul dintre ele se face într-un minut. Scoate bețișoarele din baie, ca să nu te mai tenteze după duș, și lasă urechea să se curețe singură. Dacă nu ai făcut niciodată o audiogramă, programează-o acum, ca să ai un punct de pornire cu care să compari rezultatele de peste ani.