Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
Physical Address
304 North Cardinal St.
Dorchester Center, MA 02124
E grav. Mi se intampla si mie, la interval de cateva zile dupa Iarina si textul ei cu baiatul care s-a despartit de iubita lui via o poza pe Instagram, sa ma simt matusalemica. Moravurile si obiceiurile imi trag covorul obisnuintelor de sub picioare si ma obliga sa ma adaptez. Sigur ca pana acolo urmeaza sa trec prin scrasnetul dintilor si strepezeala ochilor.
Prin targ, circulau zvonuri mocnite. Cosmeticienele ne mai spuneau, pe tonuri complice, ca li s-a diversificat clientela. Pe axa sexului. Acordand insa credit prejudecatii care le identifica pe cosmeticiene ca degraba varsatoare de barfe, nu le-am bagat in seama o vreme. Apoi, insa, am inceput sa cascam ochii din ce in ce mai des la lumea din jur.
Si am descoperit ca apartinem altei generatii. Caci de n-ar fi stat asa lucrurile, nu ne-ar mai fi iesit ochii din cap a mirare si neincredere cand am ai auzit ca, mai nou, ceara se intinde cu spor si pe testicule, nu doar pe labii. Ele, profesionistele smulsului de par, la inceput au fost jenate. Apoi, s-au adaptat la exigentele noii piete emergente. Cum se-ntampla, de obicei.
Mai pe usa din spate, mai pe cea din lateral, trec pragul saloanelor de cosmetica. Sau, probabil, contaminati fiind de lumea sportului, ii preiau luciul epidermic. Fiecare cum poate. Caci cu ochii mei am vazut si exemplare care s-au gandit s-o ia pe scurtatura. Aia a taisului lamei. Mainile pareau acoperite cu piele de gasca plina de ciumpi negri si obraznici.
Acum sunt putin sexista, recunosc. Sunt departe de a fi o a admiratoare a barbatilor care plesnesc pe la incheieturi de testosteronici ce sunt. Puterea fizica, bruta nu m-a pasionat niciodata. Nu urmaresc competitii de skandenberg, nici nu tin pumnii celor care tarasc cate un camion in dinti. Nici la « six-pack »uri nu salivez. De fapt, am preferat mai degraba constitutiile atletice celor masive, iar bicepsii, tricepsii si pectoralii excesiv conturati mai mult mi-au repugnat. Dar nici cu noile modele, cromat-lucioase nu stiu ce sa fac.
Pe de o parte, baietii astia ridica greutati si acumuleaza „fibra” dupa „fibra”, ca altii dupa sapte pogoane de prasit. Multi fac sporturi peste sporturi in echipamentele lor high-tech. Pe de alta, sunt foarte atenti sa nu-si rupa o unghie la tractiuni, sprancenele le sunt mai bine pensate decat ale mele si stiu si mai bine decat mine care-s cele mai bune iaurturi de pe piata.
Aceeasi discrepanta o vad la barbosii zilelor noastre. Cand ma gandeam la barba, instant imi apareau in minte ZZ Top. Sau niste vajnici posesori de Harley, invesmantati in piele de sus pana jos. Acum barbile sunt altfel. Bibilite, ingrijite, analizate, cu parul tuns in unghiuri si forme, musai tinand cont de forma fetei. Barba e iarasi, ca si muschii, un ornament lipsit de partea utilitara. Ca-n vant nu mai iese nimeni, pretutindeni „trage curentul”.
Nu va incruntati asa la mine si scuturati-va de poezie ca nu e timpul ei. Fiecare dintre noi ajunge, la un moment dat, o unealta pentru celalalt. Oricat am fi de minunati, lumea nu ne sta in preajma doar pentru ca am constitui minunate obiecte de contemplatie. Asta e doar faza incipienta. Apoi, ne uitam mai bine si decidem cam ce-am putea «face» cu respectivul, daca investim sau nu. Ei, acum ma uit la baietii astia luciosi si musculosi si nu stiu de ce sa-i apuc. Nu au nici manerul intelectualului, nici balustrada onesta a muncitorului.
Sigur, intr-o lume ideala, m-as fi bucurat. Si as fi sustinut ca e binevenit trendul asta, momentul cand in sfarsit nu mai aveam nevoie unii de altii si, daca e sa ne fim alaturi, o facem din ratiuni superioare, care ne plaseaza deasupra meschinului intereselor concrete. Numai ca, nu stiu de ce, inca nu-mi vine sa ma bucur.